Nu voi începe așa:
„Înglodată în datorii,
femeia a căzut în subsolul paginii,
dintre lucrurile pe care le strânsese cu mare trudă”.
E improprie sintagma „mare trudă”,
pentru că munca e a scriitorului,
care, din simpatie,
i-a confecționat un univers, ale cărui detalii
niciodată nu se vor prăbuși.
Să se aibă în vedere
că există și alte personaje
înclinate spre armonie, confort și modernism,
care încheagă mereu relații,
escaladând prima pagină,
voi lăsa textul să respire natural,
fără a le sufoca pretenția.
Deci, nu voi strica,
sub nicio formă,
echilibrul
celui mai luxos etaj al cărții,
deși femeia va tuși la aprecierile critice,
pe când, în subtext,
alta mai tânără se ridică în sunet de tobe,
își colorează splinul
poți spune, cititor drag,
de unde se vede că vorbeați despre ruptură
ca despre oglinda unui moment.