Pe lângă tine, pe la urechea ta,
roata,
căzută de la caleașca unui zeu,
se învârtea.
Aș fi vrut să-l ajut pe divin să-și urmeze calea în tihnă.
După cricul de la mașina mea,
am mers să-l aduc,
la vehiculul celest, o roată măcar să fi reparat și să fi pus!
Zeul mi-ar fi dat elixir drept simbrie,
poate că aș fi fost mecanic în serviciul lui.
Zveltele muieri,
cuprinzându-i mantia,
au slobozit săgeți din privire.
Vocabularul meu sau al tău
mi-a oferit, spre înzdrăvenire,
cuvântul „arc”,
din care și eu ocheade am aruncat.
Mai încerc o dată să-mi feresc fața
de palmele ploii,
cine știe?
Un gând despre „Caiet, anul 1994. Joc livresc (Variantă)”
Foarte frumos text,îmi place cum ați integrat tema de zeu,divinitate în aceasta scriere
Foarte frumos text,îmi place cum ați integrat tema de zeu,divinitate în aceasta scriere