Caiet, anul 1994. Joc livresc (Variantă)

Pe lângă tine, pe la urechea ta, 
roata, 
căzută de la caleașca unui zeu, 
se învârtea. 

Aș fi vrut să-l ajut pe divin să-și urmeze calea în tihnă.
După cricul de la mașina mea, 
am mers să-l aduc, 
la vehiculul celest, o roată măcar să fi reparat și să fi pus!
Zeul mi-ar fi dat elixir drept simbrie, 
poate că aș fi fost mecanic în serviciul lui. 
Zveltele muieri, 
cuprinzându-i mantia, 
au slobozit săgeți din privire.
Vocabularul meu sau al tău 
mi-a oferit, spre înzdrăvenire, 
cuvântul „arc”, 
din care și eu ocheade am aruncat. 

Mai încerc o dată să-mi feresc fața 
de palmele ploii,
cine știe? 

Un gând despre „Caiet, anul 1994. Joc livresc (Variantă)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *