În cel mai recent volum, al cărui titlu, Voi treceți…, se referă la condiția poetului, de a contempla efemeritatea lumii, din colțul lui de eternitate asigurat de pagina scrisă, Liviu – Florian Jianu are consuetudinea de a-și aminti de iubitele admirate cândva și de a le închina poeme, dar într-un mod specific înțeleptului care-și asumă în continuare postura imortală, fiindu-i convenabil să le creioneze cu emoție metamorfozele în lumina anotimpurilor, precum în poemul Tangențe: „Ai – de fiecare dată – alt anotimp – în privire – / Alt palton – peste frunzele goale – / Și părul – aranjat într-o pădure de lire / Curgând ca o mare – peste palmele tale – ”. Dintre temele de bază, precum dragostea, natura și trecerea ireparabilă a timpului, una este extrem de modernă, anume interferența stringentă cu societatea. Astfel, Liviu – Florian Jianu recurge la una dintre cele mai bune arme, trăsătură a propriului caracter, causticitatea față de viciile care domină pe mulți dintre concitadinii lui. Scris cu sensibilitate, volumul este atractiv și ilustrat cu instantanee fotografice, manieră postmodernistă.