Duh în culori

Duh în culori
În peisajul din pictură, 
aș vrea să mă refugiez la propriu,
pe trunchiul de la poartă, 
pe gânduri blânde să odihnesc,
să colind călare câmpul...

Ca în basmele copilăriei, 
vizitiu să-mi fie Prichindel, 
eu să nu-l văd, pentru a mă feri 
de conversații mărunte și, în lumea lui,
să-i respect șansa de a rămâne erou,
în urechea stângă a calului să stea, 
e treaba lui cum îi dă comanda. 

Ca duh în culori, 
voi uita de societatea care m-a pierdut, 
obiect de metal, încărcat de rugină
și de praf.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.