Un car de brebenei 
se răsturnase în cale-mi. 
Și mi-am zărit vecina, 
desigur, mult mai mare, 
cum se ridica pe vârfuri, 
să fie sărutată  
de iubitul cârlionțat, 
cu nume de împărat, Constantin, 
sau de pisic nemângâiat, 
Costică. 
E! Acum, era împărat,
descins, fără suită, 
în luncă. 

Fumul dinspre sat
era îngândurarea bătrânelor
din porți, 
legată de o cometă, 
ce-și tremurase coama
pe cer, în noaptea marcată 
de oftat.