Spre seară, unde altundeva puteam mânca, decât la… Enigma? Acesta era numele unui restaurant, puțin luminat, pe o stradă, totuși, centrală…

Am fost întâmpinat de o tânără zâmbitoare, care m-a invitat să iau loc la o masă, chiar lângă tejghea. Tânăra, îmbrăcată într-un echipament sportiv, vorbea frumos, dar trebuia să fii concentrat, pentru a înțelege ce spune (probabil era de etnie maghiară).

Mi-a recomandat (când am cerut ceva tradițional) ciulama moldovenească (în imagine).

Pentru a mă feri de atmosfera enigmatică (mesele erau vegheate de câte o lampă – veioză electrică, astfel încât făceai eforturi incomensurabile pentru a vedea chiar farfuria ce cuprinde și nici atunci prea bine), am ieșit în curtea din spate, unde am regăsit același decor de han vechi (în formă de U).

(Va urma)