Mai am să-ți spun: 
tristețile sunt fluvii nebănuit de harnice,
aleargă prin venele cetății dacice, 
Sarmizegetusa.

Lumina, 
cu aripi de muză odihnită, 
locuiește în coifuri latine,
fără să tresară la licărul artificial 
al avionului.

Oh, 
sudoare, 
anulează-ți călătoria 
pe vârful năsucului tinerei femei,
a cărui linie descrie ambiția,
dar nu o învinge în lupta 
pentru supraviețuire.

Recurg la explicații, 
precis contestate de critici...
Se organizase un concurs 
de sărituri în lungime:
cine ateriza mai târziu 
vedea, 
la capătul plonjonului - 
clipele fremătând de atâta chin 
cât puteau cuprinde –
erau ca niște ugere pline.

Eu însumi sunt surprins 
de impulsurile false ale inimii...