„Bună ziua, Romani!” — au salutat dacii.
„Popoarele sălbatice dau slobod cântării:
m-a făcut mama german și, în tactică, american;
înaintea lui Columb — precum ne informează profeții —
se atestă, prin aceste cuvinte, prezența altui tărâm
dincolo de Ocean, așteptând zorii civilizației.
Prin șesuri, zburdă apașii, 
ajutați de penele din podoabe.

Mississippi face ochi mari de mirare.
I se pare că peștii îi înoată prin vis
și au felurite culori;
celulele lui albastre sunt adumbrite de catarge,
iar de pe sandalele voastre,
colbul Africii se prăbușește ca o iluzie.

Am fost surprinși, în colibele noastre,
cocoțate pe tezaur,
de atâtea maxime și proverbe:
Carpe diem, Per aspera ad astra,
Cogito ergo sum etc.

Peste mii de ani, Zalmoxis confirmă:
lumile toate se vor adăpa din ele;
limbile însele, 
construite printr-o operație de durată,
se vor scrie cu literele romanae linguae
și se vor desăvârși
în sensul creștin al lucrurilor”.

„Bună ziua!” vă zicem,
dar prin voi am vrea să se perpetueze
și valorile dacice…

Până atunci, 
laptele sclipește în vase de lut,
mierea strălucește în locul soarelui,
iar voi nu vă puteți opri mirarea
auzind că limba latină va impresiona clerul
cu Pater noster qui es in caelis…

Recunoaștem:
sămânța noastră va fixa un popor nou
în spațiul unei culturi tragice”.