​lacul e uriaș și nu mai zice nimic.
la marginea pădurii se adună
pete de albastru și praf stins.
​pescarul își trage năvodul greu pe mal.
se face seară peste tot.
într-o curte străină mai arde o lumină mică
în timp ce slujitorii cară fructe și vin.
​undeva departe o doină tace brusc.
rămân doar colibele reci.
pădurea se trezește dintr-odată
îmbrăcată într-o cămașă gri,
plină de amintiri inadecvate.
​noaptea încetinește timpul.
din găurile negre ale codrului
spre clopotele din oraș,
zboară stoluri mari de corbi.