Inevitabil,
obsesia că sunt departe de forfota orașului
răstoarnă lanul de grâu.
Pitite în rădăcini,
bucuriile de altădată ale semințelor
umplu zarea
cu discursuri bine articulate
despre împărăția întunericului,
nu a soarelui
care cade,
la fiecare douăzeci și patru de ore, 
după deal.

Mă încumet să le descifrez și eu,
cum o babă
citește în patruzeci și șapte de bobi
culorile viitorului.