Dintr-o foaie…

O foaie…
Concitadinii stau prinși de garduri,
privindu-ne, fără perdea,
cum tocmim lista de locuri de vizionat.

Hai să părăsim lumea orașului, 
cu ecourile ei strivite între mașini!
Am zărit un codru pe care aș vrea să-l cunoaștem 
la pas, 
să ne împiedicăm în frunze. 
Nici la premiile Oscar 
nu s-a așternut cuiva un covor 
atât de moale și de prietenos!

La fiecare cădere pe inima mea, 
eu te voi lăsa acolo,
să tăinuiești cu trăirile mele pentru tine, 
să vezi ce mai vreau eu de la noi...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.