Caiet, anul 1994. Larma cuvintelor

Mențiune*

Niciun poem, dintre cele pe care le-am transcris aici, pe blog, din caietele mele, nu a fost niciodată publicat.

Caiet, anul 1994. Larma cuvintelor
Cuvintele fac larmă, 
stau ca niște stâlpi
și dau amploare sensului pe care-l poartă,
scapă de sub control viziunile 
lor. Nu se mai minunează nimeni 
de nimic...

„-De ce se regăsește intrusul 
acesta aici? Noi deținem o priveliște milenară
și, uite! că, sub el, s-a turtit”.

De pe templele grecești, cad zei,
îi simt cum urcă în spinarea mea. 
Esop este înghițit de propriile-i fabule, 
să nu vă mirați, așadar, 
de mirosul lui, când îl veți întâlni,
nările, de pe acum, ne sunt impregnate 
cu miros de etern putrezit.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.