O, amorul! Te lovește săgeata otrăvită
și nu mai zărești soarele pe boltă.
Propriul sine îți va fi străin 
și-l vei dojeni că te obosește,
cu astfel de problemă, 
la care nu te-ai fi gândit. 

Femeia nu vorbește 
despre ceea ce simte, 
fiindcă nu știe, 
depășită fiind de profunzimea 
situației. 
Rămâi să te frămânți,
încerci a desluși 
ceea ce-i străbate ei sufletul. 

Te înstrăinezi de tine, 
ca un atlet în sprint -
așa te prinde amurgul:
pitit sub lampadar. 

Poate, 
acum, 
în plimbarea pe lună,
va fi mai deschisă,
dar așteptările îndelungi,
ale unui astfel de semn, 
sunt, din nou, înșelate. 
Oare ce mă fac, 
în viitor,
cu femeia aceasta?