Bucureștiul, azi

palpită de căldură.

Pe Calea Victoriei, îmi răsare, dinainte, fotografia din perioada interbelică, avându-l în centru, pe piticul Charlie (ghidând o bicicletă de copii) – așa a fost prins în cadru.

Mă uit la clădirile vechi, pe ale căror ziduri, s-au proptit, ca alpiniști, ochii atâtor oameni care nu mai sunt.

Ce au simțit femeile din fotografiile vechi, pe aceeași stradă, pe care trec și eu? Unde zac oasele lor, astăzi? Însă, în sufletul lor, ce era, atunci, când au fost surprinse de peliculă? Se gândeau la slujba de a doua zi, trăiau nostalgia duminicală?

Cele două dame elegante, zâmbind din trăsură, simțeau superioritate? Aveau slujnica, în apropiere, gata să răspundă comenzii?

Ajung în dreptul cofetăriei Capșa, fondată în 1850. Numele care-mi vine în minte este cel al lui Camil Petrescu. Ce-l aducea pe el aici și din care parte a Bucureștiului venea?

(Va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *