Fără șubler în scris, 
te încumeți la o poetică treabă, 
pentru a da măsura exactă a lucrurilor. 
Tragi cât poți de dimensiuni, 
încerci să lărgești spațiile. 

Stăm cu urechea lipită de Dumnezeu,
care a pus glasul lucrurilor să atârne de gesturi 
și fapte. 
Nu-i ușor pentru obiect să rămână sec,
să se crispeze sub mâna spulberând momentul...
Să mai vezi și o găină 
coborând pe șesuri, 
cu a sa gușă plină de pită. 

Mai aștepți ceva de la viață, 
vreo nălucă să te curteze la ceas vesperal?
Privește-mă cu atenție 
și nu-mi spune că port arsură de sori. 
E inutil, cred, să repet -
făurisem cu fetișcana 
o iubire din stele. 

Ia-ți, stilou, cerneala în dinți,
începe apoi să destrami tipare, 
să cadă capete pe tobe stelare!