Caius Iulius Caesar și-a propus, între altele, să cucerească Dacia, dar a fost ucis, la idele lui martie, anul 44 a. Chr. Pe atunci, Dacia era condusă de către Burebista, care, în același an, 44, a dispărut din istorie, se pare asasinat – unul dintre motive fiind autoritatea lui excesivă / dictatorială (a impus îndoirea vinului cu apă etc.).

În noaptea precedentă asasinatului, soția lui Caesar a avut un vis premonitoriu, pe care i l-a comunicat și a insistat să nu se ducă la Senat, însă, după cum se întâmplă de obicei, deși avertismente apar, totuși, evenimentele predestinate nu pot fi schimbate.

Între senatorii care l-au lovit cu pumnalul, la intrarea în aula de ședințe, s-a numărat și Brutus, căruia, cu o ultimă suflare, Caesar i s-a adresat: „Și tu, Brutus?”.

Caesar avea grijă de imaginea lui. Astfel, înainte de a-și da duhul, și-a tras pe față mantia albă, pentru a ascunde eventualele schimonoseli ale durerii fizice. Episodul a fost dramatizat de William Shakespeare în piesa istorică Iulius Caesar (scrisă în anul 1599).

(Va urma)