Numărul, precum logos-ul, a delimitat pe Adam de paradis.
Rostirea unui număr limită despre atracțiile din Eden ar fi fost inevitabilă. Matematica este o deducere din Dumnezeu sau din stratul inițial al fericirii.
Prin geometria lor, treptele “pretind” efort din partea celor care urcă, dar și speranță – de la cei care încă așteaptă, că vor avea fatum să mai urce o treaptă cel puțin.
Poezia presupusă de imaginea treptelor: poți avea proximitatea cerului, eșalonat, sau a scopului în dragoste etc. : “Cu treptele supui văditei gale/ Sfânt jocul în speranță“.
Icoana Sf. Gheorghe
Prin clasa a doua / a treia, luasem cunoștință despre istoria țării și l-am asemănat pe Sfântul Gheorghe (din icoană) cu Mircea cel Bătrân – amândoi poartă costum medieval. Modelul icoanei noastre aparținea acelei epoci, a Evului Mediu. Dilema era următoarea: părând de rang autoritar, de ce Sf. Gheorghe se confruntă cu monstrul și nu a desemnat un subordonat sau de ce nu a cerut ajutorul cuiva. Răspunsul tot singur mi l-am dat.
(Va urma)
Icoana
Pe dreapta, cum intri în curte, se afla bucătăria veche, ai cărei pereți erau din chirpici. Ramele celor două ferestre, precum și ușa din lemn, erau vopsite în alb. Mama nu gătea aici, însă clădirii (de fapt, era o singură „odaie”), așa îi spuneam: bucătăria veche”.
Pentru mine, acea bucătărie era o fortăreața, pe care o asaltam, cu ocazia diverselor jocuri, pe care mi le făceam singur, însă, când îi treceam pragul, păstram un moment de tăcere, datorită unei icoane, cea a Sfântului Gheorghe, pe care, în traiectul vremii, o analizam diferit.
Prima dată, probabil în jurul vârstei de patru ani – senzația părerii de atunci mi-a rămas – , m-a atras coloritul pozei, în special, verdele din care era zămislit balaurul, de către meșterul plastic. Nu mai zărisem o asemenea creatură, precum balaurul de sub copitele calului, și încercam să-mi dau seama de ce era mai amenințătoare decât fiarele sălbatice din deșertul african, dar gândul nu ajungea la final, pentru că intram în altă dilemă, tot pe marginea icoanei – care e motivul saltului în două picioare, al calului, teama sau îndârjirea de a lovi, împreună cu stăpânul, monstrul din cale.
(Va urma)
Absurdul în opera lui I. L. Caragiale (Fragmente. Nuvela Păcat)
Într-un spațiu fără dimensiune fantastică, mai degrabă modest, are loc pregătirea protagonistului și de plecare și de preîntâmpinare a capcanelor de pe drumul acesta al inițierii, fie într-o profesie, fie într-o aventură a cunoașterii lumii, la pas sau treaptă cu treaptă.
Continuă lectura Absurdul în opera lui I. L. Caragiale (Fragmente. Nuvela Păcat)Nichita Stănescu într-un nou context (Net etc.)
https://carturesti.ro/carte/nichita-stanescu-intr-un-nou-context-428704856
https://www.libhumanitas.ro/nichita-stanescu-intr-un-nou-context-dan-ionescu-a215392.html
https://editurajunimea.ro/carti-publicate-la-editura-junimea-care-au-primit-distinctii/
https://sicap.ai/achizitii/contract/107288311
https://ro.scribd.com/document/508506197/Nichita-St%C4%83nescu
https://revista-mozaicul.ro/wp-content/uploads/2020/11/Mozaicul-06-iunie-2019-web-3.pdf
https://www.editie.ro/index.php/actualitate/9288-premiile-filialei-craiova-a-usr-pe-anul-2020
https://www.bcucluj.ro/sites/default/files/public/images/doc/referinte_critice_2012.pdf
Cartea Absurdul în opera lui I. L. Caragiale – pe net etc.
Meditație
Cum să depășesc imobilitatea materiei? m-am întrebat într-o după-amiază. Cât de mult aș fi vrut, atunci, să pun motoare în lucruri, să alerge pe lângă mine și frunzele să zboare, fără putință de popas! Gândul întrece, încă, tot ce s-a inventat.
Despre Iisus
Importantă e participarea oamenilor la planul divin, dar numai prin credința în Dumnezeul despre care le-a vorbit Iacov. Intervenția Domnului e calculată, majoră însă este concesiunea aceluia căruia i se adresează. Nu se forțează evenimentele. Cursul terestru al lor, pentru a fi rezistent, trebuie să aibă principalul izvor în inima oamenilor. Vorbind, Iisus exprimă aspecte ale personalității umane.
Trudă
Trudă Fiind iarnă, m-am îmbrăcat într-un palton cât se poate de gros. Trăgeam sania după mine. Fularul bătea în vânt ca unica mea armă de înfruntat realul, cu palmele mai loveam zăpada imprimată în haine, ca s-o înlătur, dar pentru mine, pornit la război, scuturatul însemna o trudă pe front.
Cameristele
Energia cameristelor se observă în jocul de roluri. Maia, prima dintre ele, care-și imită stăpâna, atrage atenția asupra obsesiei în curățenie pe care aceasta o manifestă, nu în privința întregii case, cât mai ales a propriei odăi, pe care o vrea mereu imaculată. Claire își joacă atribuția de menajeră, având, însă, în față o „doamnă”, care, deși falsă (fiind jucată de Maia), este mai complexă, pentru că o cunoaște mai bine, îi știe gândurile ascunse, precum „râvna” de a purta pantofii de lac. Astfel, Claire are de înfruntat o primă ironie, pe care însă o „parează” din postura aceleia care ar pune, mai presus decât orice, interesul femeii pe care o servește:
Continuă lectura Cameristele