Captiv în foaie (Dintr-un caiet fff vechi)

Mă întreb care e fericirea în viață.
Dacă ar fi să recurg la o comparație, aș spune:
zecele e al Domnului.

Alte analogii nu mai găsesc,
din pricina unei compensații implacabile
care te ține într-un dubiu constant.
Atunci descoperi dualitatea firii:
ar zburda spre tot ce e tentant,
dar gândul de a crea pentru posteritate
o ancorează în singurătate.

Vreau să inventez
o nouă soartă pentru personaje,
dar dacă notațiile mele sunt avion supersonic
și nu sunt eu pasager?

Imaginea celui pus la zid
pentru păcatul de a fi strigat „Ura!”
în fața tărâmului visat
îmi hărțuiește privirea.

Dacă personajul n-ar fi avut puterea
de a se salva din starea
pe care i-am fixat-o în spinare
ca pe un sac de oale,
încercarea lui nu ar fi avut niciun rezultat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *