Amintirile încărcau totul 
și împingeau în subconștient momentele,
unele lângă altele, aliniate ca ținte.

Împușcate — întâmplător sau nu,
ancheta este în curs de vreo două mii de ani —
de un vânător neiertător,
pe care mulți îl numesc Cronos,

nu săreau direct în ceruri —
se spune că ar fi nouă...

Ca la un spectacol de circ
se transformau în aripi,
se mai risipeau,
dar, până la urmă,
cele mai îndrăznețe ajungeau în ateliere.

Angajasem un făurar
care folosea o anumită industrie de asamblare.

Cele care se înfoiau,
obligate de propoziții să îmbrățișeze sfere,
prindeau o neliniște de zbor
și, cu ea, plecau într-o formă nouă,
zgâlțâită pe străzi, de către vreun trecător...