Valurile au smuls de pe o scoică albumul cu poze de familie. Stătea ca un grad pe epoleții strălucitori.
Atlanticul s-a scufundat în râs. Eleșteiele s-au desființat prin evaporare când s-a auzit despre o asemenea minune. S-au încălzit la inimile berzelor, au dat în clocot — ce să vă spun?
Atmosfera a trecut mai întâi prin gușile broaștelor. Văzduhul, cu fructe plasate în el, mi se pare acum destul de râios, iar avionul care-l străbate nu e decât o bubă de zgomot asurzitor.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”