Înainte de cutremur,
țipătul animalelor stătea pe clădiri,
lipit cu var proaspăt.

Legea ieșea din anale cu febră,
cineva o smulgea
ca pe un nerv electric
și o lega de balcoane —
să nu cadă arta peste artiști.

Difuzorul anunța știri
dar el, de fapt, tremura,
un aparat cu inimă de insectă.

M-am trezit
în interiorul unei lumini de brad,
respiram prin ace verzi.

Tu ai râs —
culoarea încă nu fusese inventată,
ai descoperit-o atunci.

Înainte de cutremur, 
țipătul animalelor încremenise pe clădiri.
Ar fi vrut, 
cu acea înfrigurare a smulgerii legii din anale,
să le susțină — de teamă ca zidurile să nu se prăbușească
peste talentul atâtor artiști.
O îmbrățișau pe cea mai frumoasă.

Difuzorul transmitea știri — și el zbârnâia nervos.
Așa m-am trezit în intimitatea unei lumini de brad.
Și tu ai râs, în alte culori,
descoperite numai de tine…