Când ziua a venit, Carnuții, cu conducătorii Gutruado și C., oamenii pierzându-și încrederea, semnalul fiind dat, au alergat cu toții la Cenabu și cetățenii Romani, care, făcând afaceri, se menținuseră acolo pentru cauză, între ei – C. F. Cit, un cavaler onest roman, care mersese înainte cu lucrul grânelor, au distrus (nimicit) bunurile lor.

În mod rapid, această veste a fost transmisă înspre toate cetățile Galiei, căci, la răsăritul soarelui, în teritoriile arvenilor, s-a aflat despre faptele vitejești de la Cenabu, (s-a aflat) înainte ca primul schimb să fie efectuat, când informația cea mai importantă întrerupe faptele și oamenii își dădeau de veste prin strigăt prin ogoare și prin regiuni: pe acesta din urmă, alții l-au auzit și au transmis rudelor, că atunci cade vestea, că se întâmplă.

Aceste lucruri fiind agitate, carnuții declară că ei nu refuză niciun pericol pentru cauza comunității, iar principii promit că vor face război și, pentru că, în prezent, nu ar putea să se păzească prin garanții între ei și pentru ca faptul să nu fie divulgat – cer (ca faptul) prin jurământ și credință să fie consfințit, fiind adunate laolaltă steagurile militărești, după care, conform obiceiului lor, este ținută o ceremonie foarte gravă, pentru ca, la începutul luptei, să nu fie părăsiți de către ceilalți.

Atunci, carnuții fiind elogiați, jurământul fiind dat de toți care fuseseră de față, în timpul stabilit pentru acest lucru, se pleacă de la adunare.

Aceste lucruri fiind agitate, Carnuții declară că ei nu refuză niciun pericol pentru cauza comunității, iar, dintre toți, fruntașii promit că vor face război și, pentru că, în prezent, nu ar putea să se îngrijească de garanții între ei, nici ca faptul să nu fie răspândit, îndată ei cer ca deciziile să fie consfințite printr-un jurământ (pentru a nu fi părăsiți de către ceilalți, fiind început războiul) și ca steagurile de trupe să fie adunate. După aceasta, conform obiceiului lor, țin o ceremonie amplă (un ritual grav).