Retragerea aureliană (271 – 275) a dus la un declin al provinciei.
Împăratul Aurelian a retras din Dacia armata și administrația și pe cetățenii mai înstăriți. Grosul populației a rămas. Deși a avut o victorie asupra geților, Aurelian a lăsat în mâinile acestora provincia, încheind o alianță.
Traian a rămas în Dacia, pentru a se ocupa de organizarea stăpânirii.
Aproximativ cincisprezece corpuri de trupe romane erau constituite de daci, ai căror conducători au jucat un rol important, candidând pentru funcția supremă în imperiu.
Scenele de pe Columna lui Traian îi înfățișează pe daci, trecând înarmați și cu avutul lor, prin fața romanilor.
Potaisa și Apulum au reprezentat centre de asigurare a pazei de nord a teritoriilor ocupate.
Procesul de romanizare a fost de lungă durată.
Pliniu cel Tânăr a militat pentru romanizare, pentru eliberarea sclavilor și mulți dintre aceștia, înrolați în armata romană, deveneau cetățeni romani.
În anul 212, împăratul Caracalla decretează ca locuitorii Daciei să devină cetățeni romani, fapt care a avut ca urmare o dezvoltare necunoscută până atunci, a acestei provincii. Se intensifică exploatarea subsolului. Dacia cunoaște o înflorire pe plan cultural. Formele de civilizație romană pătrund masiv: se ridică foruri, temple, amfiteatre, terme. Se construiesc apeducte. Apar drumuri noi, modernizate.
Hotărât să mă despart de mine însumi,
de acela gravitând
pe orbita utopiei,
m-am imaginat într-o condiție nouă,
de la al cărei punct înainte,
nimic nu mai bătea cu problemele curente,
de existență răstignită pe stinghiile rutinei,
în aceeași obsesie,
a dependenței fericirii mele
de zâmbetul Afroditei.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”