Mustăți de abur ies din punga de popcorn 
și fac din aerul camerei 
o față prelungă. 

Grădinile suiseră în floare,
în zadar, le-ai fi căutat în preajmă, 
numai gardul rămăsese la drum, 
ca semn al sprijinitului meu de uluci, 
pe când, vrăjit de amor, 
te așteptam și nimic nu-mi mai trebuia. 

Ne luăm de mâini, însă, acum, 
și traversăm strada fericirii, 
care s-a întins în noi, 
cu popas de înghețată, pe o bancă, 
sub coastă.

Ce liniște descoperim în propriul nostru sine! 
O vorbă a firului de iarbă, 
dacă se ivea, 
o auzeam atât de bine!

În crengi, se preocupă să cânte un cuc,
pe care-l răsplătesc, în mod generos, 
cu versuri, elaborate în această amiază de gală. 

Voi sta în iarbă, 
înconjurat, ca o piesă nouă în ansamblu, 
de miracol și de câteva albine, 
care se dau în spectacol. 

Mi-e sete mai mare, fiindcă s-a încălzit. 
Au dat mucenicii în pământ cu toiege. 
De sub talpa iernii, un arici a scăpat, 
făcând zgomot surd, lângă alee.  

Duduie sobele naturii, pe tot cuprinsul, 
după ce, o iarnă, au ars în subteran, 
ridicând fum gros, pe hornul unor vulcani. 

Deși lanțul se mai aude ca o povară, 
dulăul din curtea alăturată dă vesel din coadă,
când spre el zboară un os, zvârlit de stăpânul mofturos, 
gata să iasă la sapă. 

O, ce poveste spune în cerdac o bătrână, 
despre o... nuntă care a fost.