De la volan, dimineața, oprind mașina
lângă o fabrică de textile,
al cărei țăcănit se aude ca bătaia de ceas,
văd, în față, o stradă lungă,
presărată cu becuri.
Of! când vei avea telefonul sub nas,
ca să-mi întrezărești, somnoroasă, mesajul?
Da, știu, prea multe mesaje
pentru o dimineață, al cărei început
a bătut la ușă.
Ce trebuie să fac,
pentru a te împăca puțin?
Să desțelenesc o fântână,
cu sapa în grădină prelung să dau,
până aud, sub lamă,
sunetul de aur tăcând în comoară?
Vine primăvara și noi nu o vedem!