Timp risipit… (Dintr-un caiet fff vechi)

Refuzăm lecturi, 
al căror timp se consumă acum.
Ne-am îndepărtat de sensul adevărat.
Întotdeauna mi se pare că,
între mine și zeu,
zace o poartă.

Nu am cuvântul-cheie
ca să ajung la splendori.
Murmur a nemulțumire.
Închei discuția.

Încerc să deșurubez din sefeuri
o treaptă de navă.

Se cade în melancolie.

Acolo, la terasă,
o stare de comunicare
distruge carte după carte.
Vinul se trezește în pahare.

Pasărea este un semn
care se cere descifrat
de vorbirea noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *