Se înfoaie huhurezii în micimile zăpezii.
Pe răzor se înscrie prima brazdă.
Un pluton asmute calea pe un cățel de usturoi
să muște din mirosul risipit
prin trei, patru nori.

Totul se desfășura deja
conform programului nostru de vacanță:
chiar aspra scriere a destinului
nu ieșea din rânduri,
nu se întrerupea, speriată
de vreo șoaptă.

Cu vorbe dulci, pescuite
de-o limbă iscusită
din marea unei inimi,
te păstram — relicvă
a adolescenței mele —
într-o atmosferă de vrajă.

Aveam obiceiul să te confund
cu toate culorile verii
și, când trebuia, odată,
să te identific,
arătam cu siguranță
orizontul.

De la plecare,
n-am mai avut nimic
de spus nimănui.

Tuturor li s-a părut
că am transformat prietenia noastră
într-o poză,
dar tu știi
că asta e fals.