Stau cu tine de vorbă în amurg
și tot ceea ce simt 
știu că aș putea să afirm în o mie de variante.
Mă întreb însă care dintre ele 
ar fi mai potrivită pentru tine, 
iubita mea, 
care ar fi menită a-ți aduce sufletul 
mai aproape de mine. 
Cumpăna pe care o am,
în momentul discernerii variantei, 
mă face să mă bâlbâi cumplit,
dar tu, cunoscând proverbul: 
„Așchia nu sare departe de trunchi”,
umbli cu mintea după vorbele mele, 
care mă reflectă, 
oricât de disparate acestea par.