Dialogul lui Dumnezeu cu Adam (2)

Am pus mâna și am dres urma erorii umane.
Am evitat învălmășeala din grădina Edenului. 
Îngerii și eonii zburau, cu motoare la aripi,
care încotro, să mă ajute. Ochiul lor 
le arăta rana din Mine. 
De la atâtea bătăi de aripi,
era vijelie în paradis, 
pomii aceia grozavi, 
cu trunchiuri groase de lumină
și rădăcini adânci,
înfipte în planete, 
se despuiau de frunze. Ți-am trimis, 
Adam, 
ca să vezi frecvența eforturilor,
pasărea colibri. Uită-te la ea, când ai vreme.
Inventează lupa și cercetează-i 
mișcarea aripilor. 

(Va urma)
Prima parte are vizibilitate în Privat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *