-Acum știu, 
a continuat Adam să grăiască lin, 
raiul este un relief fix, 
din al cărui sol, 
nu poți scoate un pom din rădăcini. 
Bogățiile încântătoare 
formează un tot indestructibil și imuabil,
pe care, pesemne, l-ai aflat așa, 
în toată splendoarea lui albă, 
când veșniciei i Te-ai sustras, 
într-un atotcuprinzător și mai mare. 
Veșnicia dilatată erai Tu, Doamne,
iar când ai vorbit,  
gura Ta a căpătat contur;
după sfânta vibrație a logosului,
strălucirea, 
care Te alcătuiește, 
a venit, 
tiptil-tiptil, 
din vastul amorf 
și Te-a așezat, 
ca pe tron, 
într-o configurație, 
asemănătoare cu a mea: 
„Să facem om după chipul 
şi după asemănarea Noastră”...
(Va urma)