Frunzele toate s-au prăvălit 
peste untul, abia desfăcut, 
din coș; numai o ferigă s-a așezat,
ca șoimul, 
pe umărul tău blând,
murmurându-ți ceva. 
Dintr-odată, 
te-ai pierdut în amintiri,
printre magaziile din față,
și ai plecat. 

Ramura a căzut în poteci...

Tristețea a înregistrat încă o victorie.