Chiar dacă femeia ta este lipsită de talent în toate, 
să provoci aceste lucruri (neajunsuri, lipsuri)
și, mereu, să o rogi, prin vorbe lingușitoare.
Cere-i să cânte, dacă nu are voce,
face-o să danseze, dacă nu știe, în această privință,
să-și miște brațele. 
Este barbară la vorbă: face-o să discute multe cu tine. 
Nu a învățat să atingă coardele: cere lira!
Merge mai greoi: îndeamn-o să umble. 
Are pieptul umflat (lăsat): să nu-l prindă cu legături. 
Dacă are dinți, în mod inestetic dezvoltați, 
povestește ceva, ca ea să râdă. 
Este cu ochii plânși, amintește-i ceva, 
ca ea să bocească. 
Va fi necesar să-ți porți, dimineața, iuții pași la stăpână 
(iubită, n.m.), când ea nu-și va fi aranjat vreo haină. 
Suntem îndepărtați cu grijă: toate hainele sunt acoperite cu perle 
și aur; cea mai neînsemnată parte dintre acestea 
este iubita. 
Adesea, să cauți ceea ce iubești acolo unde sunt atât de multe lucruri
(între atât de multe lucruri, n.m.). 

(Va urma) 
 

Copila nu era potrivită sufletului meu. 
Eram îngrijit de ierburile proprii 
și, mi-e urât să spun, eram un medic bolnav. 
Mi-a fost de folos să stau aproape, timp îndelungat,
de preocupările iubitei mele
și acest fapt a fost sănătos pentru mine. 
„Ce urâte sunt!” spuneam - „picioarele ei”. 
Și, totuși, ca să relev, întru adevăr,   
nu erau. 
„Brațele ei nu sunt drăguțe”. 
Și, totuși, ca să spun adevărat, 
erau. 
„Ce scundă este!” și nu era. 
„Cât de mult vizează pe altul”. De aici, 
a venit cea mai mare cauză pentru ura mea. 
Și relele sunt vecine cu lucrurile bune:
sub acea greșeală, virtutea în locul viciului, 
a purtat, adesea, învinuirile. 
Cât poți de mult, scade calitățile iubitei tale
și înșală-ți judecata ta, printr-o limită:
„Umflată” (să o vezi, n.m.), dacă este plinuță;
dacă este întunecată la față, 
să fie poreclită „neagră”.
Găsește-i învinuire și în privința zveltei subțirimi 
(a corpului, n.m.).
Dacă nu este necioplită, spune-i obraznică
și dacă este cinstită, spune-i necioplită. 

(Va urma)