„Ai lăsat pagubă în urmă, Adam!”
a constatat Dumnezeu,
gândindu-se la o întâmplare, 
despre care nu i-a spus omului 
de lângă El, lui Adam cel mut, 
dar pe care am surprins-o, 
cândva, 
eu. 

În ulmul (din satul Cleanov),
trecut pe hartă
ca o minune a naturii, 
s-a înfipt un înger, cu mintea coaptă. 
Aurul din aripi i s-a topit în scoarță.

Eram copil, pe atunci...

L-am dus pe înger la noi în casă.

P.S.
Atât de gros era ulmul, 
încât, în despicătura din trunchi, 
își trăgeau țăranii căruțele,
adăpostindu-se de ploaie.

(Va urma)