Mă gândesc să-mi reprim ticurile verbale, 
deprinse în dialogurile condescendente 
cu bătrânii fără orizont,
dar bine puși în funcții.

Verticalitatea nu rezistă
într-o prelungită dorință de a fi afabil.
Majoritatea vetustă, la pândă,
surprinde tot ceea ce afirmi
despre ordine și restructurare socială.

Revin la amintiri, deși Hegel declară
faptul decădere spirituală.
Nu mă înfrâng
să descopăr idolii aciuați în temple.