Inițial, fixasem oglinzi, Adam, 
în locul tău, din Eden,
dar, de câte ori treceam pe dinaintea lor,
Mă întrezăream pe Mine 
și-Mi păream făcut,
după chipul și asemănarea ta,
Eu, Cel fără cauză apărut. 
Inversasem rolurile, 
în viziunea Mea, 
fiindcă aici M-a adus 
gestul tău necugetat
(pentru care te-am și alungat),
de a da crezare unei vietăți fatale. 

Îmi aduceam aminte, 
mâhnindu-Mă profund, 
de ceasul despărțirii dintre Noi. 
A trebuit cu logosul să repar materia, 
care începuse a se decoji de pe bolta cerului. 
Ca un zugrav bătrân,  
am șters mucegaiul din Eden, 
cu o bucată albastră de stambă. 
Golul pe care l-ai lăsat în grădina Mea, 
l-am astupat, tot pentru tine 
și ramura ta.