Potcoave sfârâind au sărit în mine... Când am întors capul, m-a lovit în spate Osman. Conștientizând că pașa a trăit acum mai bine de o sută de ani, m-am convins că lovitura de spadă a fost abstractă, iar potcoava sfârâie numai când este confecționată; fierarul o înăbușă, cu singurul clește, în căldarea de apă, o răcorește, eliberând-o, subit, de stres - se înroșise la ideea că va fi pierdută, în trap, de bidiviul greu și va rămâne, uitată, ca forma de inimă goală, în pustiu.