Răsună pe vale
cântecul flăcăului, când ară.
Tovarășul de muncă însoțește melodia 
cu un fredonat din frunză.
Cântecul devine plin ca apa
și acoperă valea. 
Numai tropotul de cal 
izbește vibrația și o trimite 
să renască într-un tresăltat. 

În noapte, 
notez gânduri, 
dar, în invenție, 
nu mă apropii de imaginea adevărată,
pe care forțarea lor, totuși, 
o scoate la suprafață.