Caiet, anul MCMXCVII. Fruntea lui Caesar

Caiet, anul MCMXCVII. Fruntea lui Caesar
Vântul serii a zburat peste pajiște
și a furat fărâma de fluturi,
pe care a proiectat-o în odaie, 
pe când priveam fotografia miresei 
din ramă. 

Pomul ronțăia 
din pământul cu multe ruine antice,
pentru a-și întări scoarța, 
pentru eternitate. 
O bucurie nevăzută vibra în seve, 
întrucât săgețile timpului 
se rupeau în trunchi. 

Pomul și-a tras acoperiș de vrăbii 
pe creanga tinzând să migreze în lună, 
doar l-ar menține în loc, 
în mod perpetuu, 
deși povestea dinainte a fructului 
se putea afla din bumbi, 
dar, pe scoarță, urcau amintiri, 
purtate, în spate, de gângănii.

Caesar și-a rezemat fruntea pe o masă,
în cortul de campanie, 
și gândurile-i de piatră au străbătut epocile.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.