Din caietele mele, anul MMXIV. Absurd e…

Absurd este să intru la voi în sală

și să cred că, în fața mea, am trandafiri, nu oameni

și să vă întreb:

-Ce faceți, trandafirii mei?

-Așteptăm roua să ne învioreze.

-Ce v-a moleșit, în lăsarea serii?

-Mâinile grădinarului care ne-au pregătit

pentru vânzare; din experiența, primită prin sevă,

știam că, printr-un gest mai ferm,

ne va disloca din grădină, ca pe un poem

și, acum, ne dăm, liberi, ultimul parfum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.