Din caietele mele, anul MMXIV. Absurd e…

Absurd este să intru la voi în sală

și să cred că, în fața mea, am trandafiri, nu oameni

și să vă întreb:

-Ce faceți, trandafirii mei?

-Așteptăm roua să ne învioreze.

-Ce v-a moleșit, în lăsarea serii?

-Mâinile grădinarului care ne-au pregătit

pentru vânzare; din experiența, primită prin sevă,

știam că, printr-un gest mai ferm,

ne va disloca din grădină, ca pe un poem

și, acum, ne dăm, liberi, ultimul parfum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *