Potcoave sfârâind au sărit în mine...
Când am întors capul, 
m-a lovit în spate Osman. Conștientizând că pașa 
a trăit acum mai bine de o sută de ani, 
m-am convins că lovitura de spadă a fost abstractă,
iar potcoava sfârâie numai când este confecționată;
fierarul o înăbușă, cu singurul clește, în căldarea de apă,
o răcorește, eliberând-o, subit, de stres -
se înroșise la ideea că va fi pierdută, în trap, de bidiviul greu
și va rămâne, uitată, ca forma de inimă goală, 
în pustiu.