Caiet, anul MMXIV (Univers infinit). Atelierul tatei (Poem, din păcate, necontinuat)

Caiet, anul MMXIV (Univers infinit). Atelierul Tatei
Atelierul tatei
vorbește numai privindu-i componentele 
care stau în raft 
ca niște clape de pian. 
Atinse de amintire, 
ele răsună. 

Când potrivea piesa în menghină, 
meșteșugul, dobândit la fabrică,
îl ajuta să îmbine utilul cu plăcutul 
și, printre amici, să devină apreciat. 

(Va urma)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *