Pomul a dat drumul unei păsări, 
de la piept. 
A trăit iluzia 
că va zbura, odată cu ea. 
Pare că înainte ar fi murmurat:
„Am aripi!”.
O parte dintre frunze s-a revoltat,
amenințând cu plonjonul pe alei: 
„Să nu creadă pomul nostru adierilor!”
- au pretextat. Altă parte (galbenă)
s-a pierdut pe calea ideii 
că poate umbla pe străzi, 
braț la braț, 
cu persoanele 
și a aterizat pe o pălărie de paie, 
care a scuturat-o în odaie.