De la volan, dimineața, oprind mașina 
lângă o fabrică de textile, 
al cărei țăcănit se aude ca bătaia de ceas,
văd, în față, o stradă lungă, 
presărată cu becuri. 

Of! când vei avea telefonul sub nas,
ca să-mi întrezărești, somnoroasă, mesajul?
Da, știu, prea multe mesaje 
pentru o dimineață, al cărei început 
a bătut la ușă. 

Ce trebuie să fac, 
pentru a te împăca puțin? 
Să desțelenesc o fântână, 
cu sapa în grădină prelung să dau,
până aud, sub lamă,
sunetul de aur tăcând în comoară? 
 

Vine primăvara și noi nu o vedem!