Te sărut acum destul de mult, pentru nu a avea, mai târziu, impresia că ar mai fi fost loc pentru vreo mângâiere, în clipele întâlnirii. Orice revedere a noastră are o parte întunecată pentru tine, pe care încă nu o știu; o stăpânești cu istețul tău gând, însă inima îți suferă atât de intens! Bătaia ei dureroasă iese ca o toartă de goarnă, spunând urechilor (care aud) tristețea înfundată, ca într-un sac, în adânc... Hai! în poiană, să ne învârtim pe lângă femeile care au ales, astăzi, să coasă. Am haină, ieri achiziționată, și vreau să vezi cum îmi stă. Tămâioarele s-au înșirat... Se plimbă, din floare în floare, albina, până la ceasul cel mai întârziat.
